Despre mine
„Nimic nu este imposibil!"
"..am 34 de ani, simt ca la 18, râd ca la 15, mă joc ca la 5... şi trăiesc cea mai tare poveste pentru simplul motiv că e a mea! E viaţă, e una singură şi e numai a mea!
Cine sunt? Cea din ochii părinţilor mei, cea din ochii bunicii, cea din ochii bărbatului care mă iubeşte, cea din ochii oamenilor care mă privesc şi ascultă, cea din ochii prietenilor, cea din ochii motanului meu şi... dincolo de lume, cea din ochii mei, pe care am grijă s-o pot privi zilnic în ochi fără remuşcări.
Când Televiziunea m-a găsit şi m-a furat de pe peronul unei gări am trăit cel mai frumos vis. Aşteptam să mă trezesc, dar povestea continua melodic infinit ca la Wagner. Şi nu m-am mai trezit de atunci! Câte aveau să mai vină! Fabulos... mă gândeam că în toţi anii ăştia am întâlnit milioane de oameni şi a existat unul singur care mi-a vorbit în numele tuturor: mata, zice, nu mai eşti a dumitale, de-acu eşti a noastră! Răvăşitor... şi perfect adevărat.
Nu-mi mai aparţin demult. Pentru că, altfel, ce fac eu s-ar numi simplu: slujba! Or, televiziunea adevărată, aceea pe care am cunoscut-o eu, nu mă vrea aşa. Cum spuneam odată, EA mă răscoleşte şi nu mă lasă să dorm noaptea, îmi cere mereu mai mult şi mai bun, mă obligă la reinventări permanente, îmi cere puţină nebunie, îi place să ne-nţelegem din priviri şi câte altele... N-are nevoie de slujbaşi... Ploaia asta nebună, a spus că vine şi nu mai vine... se-aude de dincolo... frumos scrie Olăraşu, păcat că nu e difuzat mai mult...
34 de ani... ultimii doi ani au fost cu totul neaşteptati... Tot ce mi-au oferit se-ntâmplă O DATĂ-N VIAŢĂ, în sensul cel mai frumos cu putinţă! Sunt un om norocos şi mulţumesc Cerului pentru Tot. Au fost şi ani de cumpănă... e nevoie şi de ei, dar am ieşit primenită şi de-atunci s-au schimbat multe... trăite în acelaşi vis început în urmă cu 12 ani, în direct. Visul continuă tot mai provocator... şi e locuit de alte câteva, născute pe parcurs... cel mai curat dintre ele s-a implinit: copilul meu!"